hai să stăm pe-o creangă de cireș și să dăm
din picioare
cine-atinge primul cerul câștigă un ciob din el
între două primăveri să bârfim ploaia
și să mâzgălim pământul în roz
vom păcăli așa generații de frunze rătăcite
spune-mi ce părere ai despre potop și-o să-ți povestesc
scufița roșie
cu mânile-umbre te voi speria pe pereții de aer
fum voi inventa între noi
cu degetele vom agita văzduhul tern
fâșii de lumină vom împleti
pe cosițele lumii vom evada
vom imita apoi trăsuri cu cai
cetăți străine ne vor recunoaște
vom împărți oamenilor tăblițe
de suflet scrijelite cu ideea de noi
ne vom retrage-n răstimpuri în pântece
de-apusuri și de zori
cu soarele al meu al meu ne vom alerga rotund
pârlind fileul norilor-imitații
te voi salva de tăcere draga mea dragă
și mi te voi dărui de fiecare dată
când închid și deschid ochii
oamenii vor arunca cu flori și rodii coapte
iar noi ne vom lăsa loviți plată
pentru creanga de cireș