Lacrimi nestăvilite se preling pe obraji, atingându-mi, cald și sărat buzele, ce șoptesc rugăciunea de
seară, pentru iertarea greșelilor și păcatelor făcute de mine, de cei dragi, de către ceilalți, cu gândul, cu vorba,
ori fapta și în ziua ce se sfârșește.
Cu ochii închiși, văd strălucind, în inima mea, Soarele de la miezul nopții, pus acolo de Dumnezeu, pentru a mă lumina și călăuzi. Este esența mea!
Îți mulțumesc, Tată Ceresc, pentru grija ce mi-o porți mereu, chiar și atunci când nu merit!