3 a.m.

Mă învârt ca o fecioară.
Pași mici, pași mici,
colo, colo.
Sprijin capul pe zid.
Îl iau.
Nu pot să adorm.

E vorba
de câteva rânjete hidoase
pripășite, fără voia mea,
în spatele lobului stâng.

Produc mâncărimi
și nu pot să mă scarpin acolo.
Care,
fie vorba între noi,
nici n-au ce să caute
în locuri așa intime.

Am încremenit…

În hol stă cineva turcește.
Ia taci !
Taci împuțiciune !
Nu pot să-mi primesc musafirii...
Behăi ca o moară stricată:
lascia chi’o piangia.