uneori am senzația că nimeni
dar nimeni
nu mă cunoaște

și-atunci îmi vine să dau
de pomană
versuri și universuri
rotunde
dar mai ales
taciturne


alteori mi se pare că nicăieri
dar nicăieri
nu mai sunt

și-atunci îmi vin idei
extravagante
despre cum să calc mai apăsat peste moarte
peste poeme și peste toate plecările și sosirile
din mine


dar cel mai des mă simt ca și când
nimeni
nicăieri
nicicând
nu mă vede

atunci pun genunchii-n pământ
și vă cânt
în gând
mai întâi tuturor
apoi fiecăruia
pe rând