te voi iubi bărbate
în locul acela strâmt
unde nu lași pe nimeni să se cuibărească
de frica adâncirii-n tine
dincolo de noi, trăiește privirea obosită
puținul din lumina stinsă
mângâie aripa îngerului
pe un vis agâțat de luceferi
discret
îți voi feri inima
de focul lumânărilor aprinse
de la morți
în taina femeilor ce te-au iubit.
doar Zeul Bărbaților
mi-arată chipul tău
prin bălțile sudorilor mele.
te întorci
după aceeași întâmplare
spălată sublim pe margini
întotdeuna ca falus
intoxicat de înfrângerile
trupurilor interzise

de m-ai pătrunde cu un grai al florilor
mi-aș lua serviciu în vacanța adevărului
și ti-aș bandaja iar testiculul spart
de la paștele iepelor flămânde.
printre atâția bărbați
îți caut ochii, umărul, pieptul
și întotdeuna focul sufletului
ce mocnește
în locul acela strâmt
unde nu lași pe nimeni să se cuibărească
de frica adâncirii-n tine.
te voi iubi bărbate
naște-mi
doar o încredere