eseu despre nu stiu ce.....


Ascult muzici de intepat venele si imi vine chef sa scriu.....casc....si am pofta de o tigara..de preferabil aprinsa...mi-e lene...ma ustura degetele de atata lene incat imi vine sa le smulg si sa hranesc cu ele catelusul raios din fata blocului....sunt la fel ca el nu am "blana", nu am nimic.dar am raie...toti suntem niste catelusi raiosi plini de "viata"care ne hranim unii cu altii incercand in zadar sa ajungem undeva, sa scapam de raie....Moartea ii ca raia catelusului meu...nu poti scapa de ea...pur si simplu nu poti!cobor in fata blocului si catelusul alearga spre mine....vrea sa imi dea si mie din raia lui si nu il pot refuza...incep sa ma manance mainile si apoi fata si pana la urma toata fiinata mea e plina de raie ....imi face rani...dar nu ii nimic ranile se trateaza....cu sare de lamaie(m-a invatat bunica)....!!!!incep sa ma transform in catelus...in catelus raios...si "viata "nu mai scapa de mine...ma invart in jurul cozii doar ca sa ametesc, sa pic si sa dau cu capul de asfalt....Pana la urma toti cateii raiosi fac asta....se lovesc cu capul de asfalt si isi dau seama ca nu au nici o scapare....