Înot doar în apele mai adânci decât mine,
În zilele în care nu am dreptul să zbor;
Pictez sunetele pe care le văd când închid ochii,
Mă arunc în fața fulgerelor pe străzi pustii
Și alerg după picături de ploaie vara.
Râd când fulgi de zăpadă îmi cad pe nas,
Mă bucur de câte ori văd câte-un curcubeu;
Îmi plac ferestrele și florile când sunt deschise.
Ador cerul pentru că e albastru de înalt
Și e ușor să te rătăcești în el noaptea.
Din comoditate port doar o singură piele,
Peste o singură carne și-un singur schelet,
Toate încălzite de-o singură inimă: a mea.
Plâng doar când mi se face secetă în suflet.
Am renunțat la ticuri și la senzația de infinitate
Acum, las zidurile să-mi roadă unghiile
Pentru că îmi creează impresia de Timp.
Visez numai în momentele în care respir
Și respir de fiecare dată când iubesc,
Pentru că așa îmi place să fiu. Sunt eu.