Adela închide ochii
Adela scrie o parolă
Adela dă copy-paste
Adela iese

lăsând un cadavru frumos
făcut din cuvinte
închis aici
în spațiul acesta
ca într-o pupă

ermetică

Adela nu mai locuiește aici
Adela nu se întoarce
un cadavru frumos
o așteaptă acasă
închis acolo
într-o cușcă

biodegradabilă

Adela descalecă pixelii
și încalecă aerul

e ca atunci când stingi
dezgustat țigara la jumătate
nimic nu ajută

buze inutile brațe inutile

soarele se decolorează
în vis aceeași tăcere
aceeași defascinare

și nu-s ziduri între
nici senzația aceea de inimă spartă
e doar o anestezie aiurea
din care nu îți revii
din care nu mai ieși

cuvintele-s plate ca epiderma

niște legături care /știi/
nu au existat niciodată
își caută nodul să te gâtuie

și reușesc până la urmă

Adela tace

__________________________

Aici era o listă cu oameni dragi. Am înțeles între timp că nimeni nu știe de fapt exact când pleacă. Și am decis să nu îmi iau adio. 26.10.2007