zidurile nu râd nu cântă nu lăcrimează decât noaptea la ore mici
când locatarii își visează mutarea

ca
trupurile
râd
cântă
plâng

când zidurile tac
atunci și trupul
pe mâneca destrămată
a sufletului

mâinile zeului pline de șanțuri străvechi
îmi croșetează
pe îndelete
bordura

mă
în
che
ie


_______
Copyright Adela Setti