e bine aici. s-a făcut o liniște zâmbitoare. până și M îmi zâmbește din Moarte. e un bine cu fluturi.

tramvaiul trece la fel provocând o vibrație neplăcută. cade o linguriță din cana de cafea. Klimt îmi zâmbește din sărut. e atât de bine ca oricând altcândva.

nu îmi amintesc exact cauza morții. sicriul miroase a brad și mă bucură. îl ating ușor când nu mă văd cioclii. mă bucur nepermis de mult de moartea aceasta.

pe scaunul de bucătărie un copil gras linge o acadea foarte roșie. îmi amintesc tot sângele izbucnind din carotidă ca dintr-o fântână. îmi amintesc răceala din trup. clipa în care numai durerea mai era vie.

ușa e larg deschisă. ies. după mine fuge o bătrână cu basma neagră. îmi spune lasă, mamă. eu las. morții cu morții mai spun. dar nu cred asta. când mori nu mai crezi tot ce se spune.