“golul răsunând frumos a poem trebuia să te dezorganizeze dintr-un adevăr ce nu-ți aparține și să facă în jurul tău un halo efemer” (Ștefan Roll)

când mersul lui se întâmplă spre înăuntru privirea încremenește.
cad din leagăn drept în picioare. autoamăgirea încetează.
stau cuminte țintă a ochiului negru. nimerește ceafa
perforează. sub țeastă durerea precede golul.
pare să nu mai fie un simplu bărbat ci o complicată metaforă.
citesc poezie memorez niște rime.
ochi/deochi. mână/amână. plăcere/tăcere. anin/venin. păsare/apăsare.
dacă nefericirea e suma tuturor cunoștințelor despre ea
fericirea e suma tuturor necunoștințelor. atingere/stingere.
nu vorbește și nu tace pentru mine. fantomele nu i-au produs niciodată
emoție. aerul ar putea fi încorporat într-un singur cuvânt.
în jurul nudității mele aer rarefiat. frig.
fără vârtejuri condensând tresăriri oricum întârziate.
sau zboruri contradictorii.
fuga rămâne în amintire atât cât să-i sleiască puterile.
amintirea se împotmolește. așteptarea precede vidul.
amurg. vedere/cădere. foarte/moarte.