tu nu știi mamă
eu sunt o prădătoare agilă
port în poșetă arme mortale
lacul roșu de unghii
fardul negru
și bricheta defectă

ies noaptea și întorc orașul cu subsolurile-n sus
până când
prăzi hilare și imobile
ca tata
bărbații
agonizează-n tremurături de orgasme
printre cartoane murdare și șoareci

în fiecare dimineață
îmi dezlipesc limbile lor de pe piele
le culeg trupurile de pe la colțuri de străzi
pun blocurile înghețate
la locul lor

apoi vin însângerată la tine
cu toate brațele lor
atârnate
de cureaua blugilor mei întăriți de noroi
zâmbesc leneș
în fața mormântului tău
c-o țigară aprinsă în gură
și-ți pun pașnic pistolul pe cruce
spunându-ți
că vin de la vânătoare de iepuri