la marginea patului
ne-am întins pe șine din sticlă
iar nopțile gonind haotic înspre octombrie
ne-au lovit ca niște trenuri de marfă
pline cu zâmbete strâmbe și tristețe la litru


absintul ne lasă vânătăi în stomac
ne dizolvă în lumina verde a recidivelor noastre mărunte
către tine pleoapele îmi sunt crăpate în formă de inimă


în dimineața asta observ că
afară pe geamul nostru murdar scrie open
dar noi
dinăuntru
silabisim / c-l-o-s-e-d /
cu ochi roșii de fum și de alte pretexte


și stăm așa
prinși între două lumi
mototoliți
niște bilete uitate în ușa înțepenită de frig
zei de hârtie tremurând la fiecare mișcare de clanță