Te-a furat lumea
n-are săraca vreo vină
toate buzunarele inimii îți erau pline și la vedere
eu tot încercam să ți le cos
dar ața albă a vorbelor mele era firavă
ți le-aș fi adunat pe toate
într-o nouă croială de marsupiu
cât să încap eu și un ac
un fel de lance
eu un altfel de Don Quijote
în inima ta
Rosinanta mea
iubita mea dragă