Cât de gol este totul. Oriunde te uiți, toți încearcă să umple, să aibă ceva, care poate va reuși să câștige, să primească pe nimic la schimb, dar tot Gol rămâne locul.
Inima e goală fără o iubire. Stomacul e gol fără mâncare. Portofelul e gol fără bani.
Trăiești și cauți, dar nu vei reuși niciodată să ai ce-ți propui, pentru că oriunde te-ai uita sau ai cere, tot Gol vei găsi și primi.
Tot ce ai, este Gol. Trebuie să-l umpli. Noi nu trăim cu nimic. Noi suntem Oameni ! Exprimarea noastră trebuie auzită din toată negura existenței !
Lupta și existența vieții omenești este umplerea acestui Gol Stupid !
Există ca să ne urnească pe noi să cutreieram șuișurile și coborâșurile vieții, fără a mai face oprire, aceea trecere de timp care ne dă senzația că am pierdut bucata respectiva a timpului și nu o vom mai putea recupera vreodată. FALS !
Timpul îl facem noi ! Nu e al lui. E al nostru. E Viața Noastră !
Goală sau nu, e a Noastră.



4 noiembrie 2007