ești seacă femeie.

te învelești în universul tău mic
ca într-un pled. și nu îți pasă decât
de bucuriile mărunte ale zilei.
de cuvintele lui să sosească la timp.
să nu fie totul doar atingere.
de casa din puf și străzile ude
pe care v-ați putea plimba la braț
printre câini vagabonzi mașini vitrine
și alți oameni ca voi înveliți
în universul lor mic atinși în aripă.

toate acestea ți-ar fi deajuns
să te simți fără spaimă rotundă.
însă copiii vor refuza să se nască
într-un univers căptușit cu zăpadă acidă.



gaia moare femeie.

și nu îți pasă decât
de pastilele tale zilnice și lipsa
cuvintelor. de parcă dacă ai ține discursuri
rezultatul ar fi altul decât un cearceaf șifonat
pe cearcănul uleios al sfârșitului de după tine.
copiii refuză să prelungească minciuna.

primul din șapte i-a atins în aripă.
și preferă să stea
deoparte.

___
Text copyright Adela Setti
Photo copyright Elena Orlova