nu pereți
nu ușă
nu suflare
doar un chip de ceară albă lipit de patru oase
cu șezuta pe tălpi
iau pulsul tâmplelor cu falange
nesincronizat

în poziția asta cu vene dilatate
sunt casantă
îmi injectez un fel de iubire
să amorțesc sângele în piept

clocotește sub piele
seva tribut care mă ține
agonizând
de preaplinul neființei
ai băut peste măsură azi
din sufletul meu

nu aștept să-mi aduci lumea la călcâie
vreau doar partea fără scursuri
să trag din ea
tot ce-ai scuipat din mine.