De ce toți cei la care ți trebuie să te rănească?
De ce toți cei pe care îi iubești,trebuie să te urască?
De ce nu poți găsi prieteni,dar prieteni falși găsești oriunde?
Și crezând că ai pe cineva alături,îți dai seama că ești defapt singur...
De ce fericirea nu ține decât o clipă,iar durerea toată viața?
De ce iubim o himeră și ne mințim crezând că iubim?
De ce tânjim după afecțiune și ne izbim de-un sloi al nepăsării?
De ce după ce o ușă se deschide,alte zece sunt închise?
De ce credem că murim pentru dragoste,când defpat din porea multă durere ne stingem ușor.
Și de ce murim exact atunci când ne simțim mai împliniți?
De ce viața e un labirint interminabil,a cărui ieșire e de negăsit?
De ce viața se transformă în amintiri, și amintirile devin din ce în ce mai vagi,până ce totul dispare,în urmă rămânând parfum de Opium,iar noi pierduți in eter...
De ce?