Înger sălbatec viclean și dulceag
Poezie de piatră ascunsă sub lună
Inimă ruptă doar norii de-adună
Și tu înger ascuns după o stea îmi ești drag.

Cenușă purtată de umbre în brațe
Și îngeri plângând cu lacrimi de ceară
Lumină pierdută prin lumea amară
Trupuri de oameni legate cu ațe.

Þinuturi și locuri cu oameni de foc
Cu minuni ce din ceruri parcă coboară
Speranțe te-nalță apoi te coboară
Legați de un suflet de-o casă, de un loc.

Tăcere cere lumina îngerului sălbatec, tăcere
Nu văd sensul la ceea ce spui