Zori de iarnă…
În lungul pridvorului,
țopăie o vrăbiuță.

De câțiva ani, la sărbători, ne vizităm rudele. Azi, mergem la Dâncu Mic. Așteptăm să se ridice ceața de pe Mureș.

Pisica neagră
pândește o vrabie.
Nici un nor pe cer.

Nu e nici urmă de zăpadă, dar copacii de la marginea șoselei sunt încărcați cu chiciură.

Trecem pe lângă o tarla verde. Câteva sperietori în culori țipătoare. Lucerna semănată în toamnă a răsărit, iar căpriorii caută mâncare.

Intrăm în sat. Se-aud zurgălăii călușarilor care merg din casă în casă. Sunt așteptați cu emoții, mai ales la casele cu fete de măritat.

Latră un câine
deranjat de zurgălăi.
Soarele-n zenit…

Câteva scurte vizite… Bătrânii se bucură că ne văd, iar noi promitem să revenim.

Soarele coboară spre vest. E timpul să plecăm.

Dintr-un pom, gligaia
privește peste câmp.
Nici un șoricel…