E atat de dimineata incat chiar si cel mai vrednic cocos doarme bustean,visand graunte si gaini ciufulite.Un pescar inoata in somn ,prin apa,dupa propria nada.Daca era vara s-ar fi auzit poate doar un greiere betiv,ratacit de casa.E ger,totul parca e sticla,geamurile ingheata scrasnind,cu fiecare rasuflare calda de om,iar animalele ,incalzindu-se,par mai solidare decat oamenii.Un caine latra scurt si balbait,suparat probabil de vreun purice infometat,ce i-a intepat somnul.
Totul e amortit de o iarna grea,dar cunoscuta si respectata.Fiecare fiinta e impacata iar fiecare lucru la locul lui.Doar un copil era treaz,intr-un pat langa o soba calduta,scancind incovrigat sub plapuma.Se ruga sa nu vina dimineata si totul sa ramana asa,inghetat si familiar.Peste putin timp,trebuia sa plece definitiv,departe la oras.Dimineata l-a luat de acolo si de atunci nici o iarna nu a mai fost la fel.Nu a mai avut ce sa inghete.A ramas doar frigul.