m-am mutat
am lăsat în urmă parcul
cu tot cu marea pe care
o visam în spatele lui
sesiunile de terapie intensivă la 3 am
cu câte un prieten rănit
(acum doar o să mă coste mai mult telefonul)
toate nimicurile care aveau o poveste
și m-am mutat

am de jur împrejur numai blocuri
multe suflete îndesate
în cutii de beton
&
îmi place noaptea
târziu
când ajung acasă
să fumez o țigară la geam
să încerc să ghicesc

câte femei au orgasm
sau singurătăți

câți oameni se rostogolesc în moarte
la fel de simplu cum
noaptea asta se rostogolește în dimineață
sau
căți au rămas deja doar
niște poze ascunse prin sertare

câți dintre ei se uită urât când
mă văd singură cu o țigară pe stradă

oamenii se uită urât la femeile singure care
fumează pe stradă
dar nu și oamenii mei

am cațiva oameni mici în mine
care știu să zâmbească

câțiva care
insistă să-mi fac loc lângă ei