sunt dimineți în care doar lumina plouă
cu-n fel de fluturi indigo sub pleoape
de-i simți cum îți împart o emisferă-n două
aici este ce-ai fost, de-aici nu te mai-ncape

nici haina și nici gestu-n răscroiala zilei
doar amintirile sculptează mateloți
la fel cum noi am inventat Poarta rebelei
noastre firi și de săruturi eram hoți

și vine seara cu atâta îngâmfare de apusul
înțepenește lângă geam lungind ciudat
penumbrele care citesc hilare plânsul
eu te descui din ce ne povesteam odat`

și mă îmbăt. Și mă îmbăt cu tot ce n-am uitat.