îmi iubesc prietenii
cu disperarea celui care mai are în fiecare dimineață încă o zi de trăit
scriu dintotdeauna poezii pentru ei
le dăruiesc nume noi ce rămân tatuate pe fruntea lor și strălucesc naiv
iubesc trenurile care opresc în fiecare haltă
bătrânii care nu au trăit degeaba
țigările elvețiene muratti azzuro cu filtru
(asta și pentru că ador să citesc mereu când mai scot o țigară din pachet "smokers die younger")
iubesc
utopiile
inocența
toamna
soarele
și tenișii albi
cred că într-o zi voi ajunge stăpânul citadelei
dar mai am până atunci multe chibrituri de aprins la marginea lumii

iubesc încă
imaginea lui Ioan Viorel Bădică stând în Croco și bând o cafea printre oameni ce nu aveau nimic de spus
bicicleta roșie a lui Neil(Lupșa V. Ioan) din fața restaurantului pescaru din cluj
vocea lui Călin Nemeș recitându-mi poeziile despre nori
mâna tatălui meu luminând mahonul vechi al mesei din sufrageria casei din târgu-mureș
chitara lui Lie
nebunia lui Miau
pletele lui Cristian M. și câinele nostru cel roșu care latră uneori de la marginea memoriei
Transilvania cea din ce în ce mai departe de mine
soarele
desigur și
luna

iubesc fiecare zi pentru seara ce-i va urma
și mai ales
mă iubesc pe mine însămi



photo by Iann


ascultă acest text în lectura autoarei