nu știu să îmbrac decât unica mea piele de femeie
în mansarda asta unele piei și-au pierdut căciula
capetele lor se bălăngănesc într-una de ciudă
apoi râd și împroașcă aerul cu duhoarea vieții lor
de nemernici
fiecare zi e o pantomimă în lavalieră
ne prefacem surzi, orbi și inculți
doar așa vă cresc capetele drepte
hai, luați-vă gândacii, bocancii și poveștile la plimbare
azi nu am chef să mă eschivez în Fata Morgana...