Avem nevoie de asta darling.
distort, restore.
În vise mai ales.
Ai obrazul rupt ca o pojghiță de zid
vechi.
Lăcrimezi varul.
Te întorci. Mi te
întorci. Cu genele acelea prea curbe prea
negre
atingând orizontul sau mai degrabă
marginea mea proptită pe toată pâinea
zilei.
Îți naști singură fiecare săgeată
fiecare surâs.
De parcă
ar fi pene furate din perna mea.
Mă rescrii în fiecare dimineață.
Caligrafiezi
niște zori improbabili.
Apoi
mă porți în tine ca într-un
cocoon.
Lumea noastră vraiște redusă extinsă
la ridurile unui cearceaf.
Lung ca o
scrisoare.

Avem nevoie de asta darling.
Ca să nu
uităm cumva durerea cu sunet de plici
care se abate din senin între coapsele noastre
atunci când
unul dintre noi
se întoarce cu fața la zid.

Același.
Rupt ca o pojghiță de fard
îți recompune
chipul.

Tu aici
eu aici
și o sută de mile între.
Ca o rugăciune precară
ghemuită în plex.
Neîndrăznind să devină
pumn.

___
Copyright Adela Setti