când nu mă sinucid port o cămașă cu buline alb-roșii
mama întinde rufe iar eu mă gândesc la baloanele pe care
am să le țin într-o mână în cealaltă toți copiii vor primi câte unul
doar primăvara asta se poartă ușor
cu oamenii din ferestre

coșarul vine coșarul pleacă
cu degetele în prânz imită funinginea zilei
dacă mă întind zebrele trec peste mine și parcă
timpul e ca o curte
prin care umblă toți vecinii
uneori
o viață

limba mea e ca o toartă agățată de lume
și îi tot spune
port o cămașă cu buline alb-roșii