DEZAMAGIRE Privind prin "gaura unei perdele",/ indragostita de-o chiuveta de inox,/ a incercat Luceafarul sa descifreze/ putina rima si culoare-n toate cele/ si negasiind, i s-a parut anost,/ iar gaura indragostita-un paradox./ Cand a aflat ca-n poezie s-a introdus,trivial,linsul/ prin zona degetelor inferioare,/ l-a podidit amarnic plansul, / de lumea-aceasta trecatoare./ S-a simtit marginalizat!/ Nici urma de mangaiere pe obraz ,/ doar cautari febrile dupa carne vie./ In locul florilor,tablete de extaz / si dezolat,s-a reantors in nemurire/ facandu-si autocritica sever ,/ ca n-a-nteles la timp / ca-i va fi versul depasit si efemer!/ Prin gaura unei perdele-mi furisez/ un gand curat spre univers si-l consolez/ ca nu el,noi,functionam invers ,/ ca ne e dor sa fim iubiti altfel, / ca totul este-acum,banal si sters./ Sa te indragostesti ,inopinat,/ de-un kilogram de carne de la abator,/ de-un spray pulverizat,de-amant,la subtiori,/ de-un dress mulat slugarnic pe picior, / de fiinte ce-si spun doamne / pentru ca poarta pe deget un simbol./ Sa te indragostesti de toate cele,/ in locu-unui buchet de flori?/ E-atat de ieftin si vulgar/ si de-ar realiza macar / ca rasul e al lor./ Al celor ce impartasesc astfel de-amor,/ nu este-al celor ce sunt singuri si iubesc, / mai sincer decat ele,paravanul de decor./