urc prin spatele cuvintelor
și ajung în mine același om
de două ori pe zi când am timp să nu mai fiu
reușesc să trec de oase
respirând adânc
într-o zi toate se vor da la o parte
vor prăbuși lumina într-o mină părăsită
și am să găsesc locul pe care nu scrie
nimic

și n-am să mă întorc