Împăratul a intrat în sală
Privind spre slujitori cu fală
O tânără cu lungul păr
Stătea în dreptul unui măr
Împăratul o zări
Și-i zise: “nu te sfii”
Mănâncă dacă ți-e a mânca
Dacă nu poți pleca
Tânara cu ochii verzi, suspină
S-a uitat în jur,apoi alergă
Spre ușa castelului pentru a pleca
Dar, acesta însă blocată era
Împăratul râse: “câtă naivitate
Spuneam să pleci, dar nu să treci la fapte
Să pleci la figurat din viața mea
Nu să părăsești împărăția”
Tânara copilă nu îl mai privi
Lăsă capul în jos și se-nroși
Domnița mea, capul să nu-l pleci
Mereu să fii mândră de ceea ce ești
Pentru împărăție ești înger păzitor
Dar în viața mea ești un mare dor
Părul lung și ochii aceștia verzi
M-au înnebunit, te rog să mă crezi
Dar sunt împăratul, nu pot greși
Scopul meu este de a reuși
Ca voi să urmați mereu
Exemplul ce vi l-am dat eu.