trecînd prin pînzele luminii
aud în urmă scîntece de vis
zădarnic sar la gîtul neputinței
e drumul revenirii interzis
încrîncenat
fără de voie
simt șfichiul clipelor arzîd pe crupa gîndului
zăbala
pegasul meu o mușcă sîngerînd
la pas ar vrea spre ursa mare
sau trap intins spre casiope
ori în galop pe căi lactee
dar frîu-i slab și-i la ioan
nimicul sufocat de griji
ros de rachiu
țigări
și de femeie
în putregaiul vieții vierme
dar cel puțin un licurici