de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți
nu mai merg la întâmplare pe străzi
nu mai caut fântâni arteziene
trec doar așa ca zilele verii acesteia calde prin luna lui august
mă joc cu privirea atenție dar atenție
cum îți permiți mă întreb deseori
și nu-mi răspunde nimeni nimic niciodată
cine să fie acolo dincolo
să-mi răspundă mie la toate și cine sunt eu
să-mi tot pun întrebări

de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți
nu mai aștept flori
răsăriturile mi le desenez pe farfurie
din bucăți de ciocolată
mă bucur însă când primesc
acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond
nici nu eram foarte pretențioasă dar viața
nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii
chiar dacă treci mereu cu mâinile-n buzunare
chiar dacă nu te uiți niciodată atent spre
cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint
tot vor trebui să plece curând
verile nu țin mai mult de trei luni
niciodată
niciodată
niciodată