Iubirea nu moare...

Ea se transformă în lacrimi
Și ele curg lăsând răni de căința
Cu noduri în gât și-n ființă.
Revin amintiri amare
Ce-au devenit frustrări și pătimi
Doamne, și cum mai doare !

Iubirea nu moare...

Trăiește într-o imagine ciudată
În care un bărbat și-o femeie
Făceau dintr-o viață crâmpeie
Căutând o iluzie uitată,
Brăzdată adânc de un viitor
Care nu mai este al lor!

Iubirea nu moare...

Undeva, într-un colț de cuget
Se-aude un plâns ca o rugă
Ca un timp obosit pregătit să fugă
Ca un jalnic și cumplit bocet
Sugrumat de cuvinte amare,
Sub formă de întrebare

Iubirea moare?