așa cum ți-am promis...
aștăzi îți sunt mai albă decât zăpada
mai neagră decât cioara lui Topârceanu
pe un stâlp de telegraf îți sunt
pasărea fără aripi
teribilă și copleșitoare

așa cum mi-am propus
îmi ești motivul pentru orice născocire sau
simple cuvinte îngrămădite
cu care se pot face vrăji
femeilor grase și bărbaților cu burtă

tot ceea ce spun
poate și va fi folosit împotriva mea

multe dintre serile mele
au frică de noapte și ecoul aspru al liniștii
acel sunet produs de ceva erotic și ceva scump
la vedere iar eu nu mai pot privi
mi-e frig

țin pumnii strânși și
o lentilă înnoată greu în favoarea altor muze
vreau să te ascult
chiar și atunci când îmi stă în prag
ultimul alb
gata să se spargă în mii de păcate

tot ceea ce spun
poate și va fi folosit împotriva mea

gândul meu te caută
- fără mâini și fără picioare -
chiar și acolo unde nu ești
într-o piramidă de prăștini
de la capătul lumii

pentru că îmi ești motivul
nopților albe
ce mă urmează în lumină