mi-e frig. toată noaptea pândesc prin fereastră aleea din spatele spitalului. în copaci atârnă câteva frunze ca niște morți foarte mici și foarte ușori.

au dat căldură la calorifer dar eu tot tremur. mi-e un frig cumplit. mi-au dat un molton gros cafeniu. n-aș vrea să mă vezi așa. pândesc aleea în caz că ai veni pe neașteptate.

miroase a clor.

mi-am făcut o casă în palmă. când nu mai pot mă închid acolo și respir tot aerul din căuș. de câteva ori am uitat să mai ies. mă obișnuisem cu liniștea și cu puțină căldură.

aseară câinele galben mi s-a părut prea liniștit. a stat ore întregi nemișcat. acum este enorm. am uitat să-ți spun că a înghițit cantina și pavilionul cu îngeri. e tot așa de calm cum îl știi. dar aseară credeam că în sfârșit câinele a murit.

asta m-ar fi făcut să îmi pun întrebări. și știi că nu avem voie.

altfel totul e ok. nu mă gândesc la nimic.