cine vrea o inimă cu textură de lemn? funcționează
o dau la schimb pe un copac un cal și-un loc întins
să umblu cu tălpile goale și pleata în vânt
zicea Rebutu
amintindu-și războiul rece
ca pe primul punct și virgulă într-un creier spălat
de copilărie mămucă și țăranca pietroasă a primelor nopți

în biblioteci prăfuite Rebutu e savant
el nu mai știe asta
doar mâinile mele îi pipăie rândurile
corect caligrafiate într-o slavă abstractă

dacă i-aș spune
dacă i-aș cumpăra inima cu textură lemnoasă
neoficial așa ca pentru după ce
va expira

Rebutu stă în colț la Ateneu
își numără fisele
le schimbă pe dulciuri
ciocolata de casă îi evocă ceva
nedeslușit și plânge

Rebutu nu e un rebut
copiii străzii i-au dat numele
și babele miloase pălăria
în care strânge viață zi cu zi
sub care dorm copacul calul și se întinde o câmpie

Rebutu în redute
Colceriu în burți
de cari

___
Copyright Adela Setti