De abia din noaptea asta Te-ai cuibărit în irisul meu
Eu, cea care încă nu mă născusem
Dar trăiam în Tine fără nicio remușcare,
Acum dospesc zorii care Te-au văzut prima oară
Și șterg tălpile magilor cu obrazul.

De ce să nu devin culcuș,
Aici nu se stinge lumina
Iar colindătorii Tăi s-ar putea odihni
În palma mea e loc pentru toți,
Și Tu, dacă vrei
Măcar pentru o noapte.