agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6097 .



Scrisoare către tribunalul internațional de la Haga
personals [ ]
Compilation: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Alberto M. Popesco ]

2009-03-27  | [This text should be read in romana]    | 



Domnule Tribunal,

Io, adică subsemantul, că o să mă semnez mai jos, declar pă proprie răspundere și silit de tot felul de bălării că renunț. Da, dom’le, renunț. Adică nu renunț acuma pă moment, da’ până la sfârșitul anului renunț la România, țărișoara mea natală. De ce renunț? Pentru că ea, dânsa, a renunțat de mult la mine. Mai întâi dă toate vreau să-mi depun pașaportul ca probă la dosar. Acest pașaport nu-mi servește la nimic. E prea mare și nu-mi încape în buzunarul de la spate al blugilor. Și mai vreau să mai renunț și la limba română, dom’le. E o limbă grea, nu are farmec și, cum să mă iexplic io să mă înțelegi dumneata mai bine, e o limbă de asta care nu-ți folosește la nimic. O port cu mine prin occident și mă incomodează. Pronunț 2-3 fraze în română și mă pun străinii cu mâinile la perete și mă maltratrează anal până se plictisesc. Pașaportul e o povară. Rog să se luați în considerație că în anul 2004 pașaportul acesta roșu pe care scrie cu litere aurii ”R O M Â N I A” mi-a fost confiscat de către organele de poliție spaniole. După câte am citit eu pe la alte state din lume se poartă chestia asta cu ambsada care intervine pentru cetățenii reținuți în pușcării în afara granițelor țării. Da’ nimic, tăcere de cristal. Așa că dacă ambasada României din Spania a tăcut, eu nu vreau să tac. Asta e țară, dom’le, care-și abandoneză cetațenii proprii prin pușcăriile altor state vecine sau prietene?! Măcar să dea un telefon. Măi, cetățenilor reținuți – care ne votați din 4 în 4 ani, v-au dat și vouă o pernă la pârnaie? Nimic. Și atunci m-am enervat. M-a întrebat gardianul ce naționalitate sunt. Și i-am răspuns franc: ”Domnule gardian spaniol, până acum 2 ore eram român. Dar acum am dubii groaznice!” Până dimineața mai m-am dezis de 2 ori, ca Sfântu Petru din Biblie. Când am ieșit din celulă m-a întrebat avocatul. ”Alberto, ești bine?!” ”Nu, nu sunt bine!” ”Te doare ceva?” ”Da, mă doare că-s român.” Și acum te întreb și pe dumneata, domnule tribunal: ”De ce naiba nu m-am născut și eu la est de Mississipi? Că aia când scot pașaportul se sperie toată lumea de parcă ai zice că au scos un Nagan.”


Alberto M. Popesco, fost paznic de noapte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!