În cămara cu pereți de cerneală
s-a spart o oglindă,
picură în jur silabe sângerii,
se ridică în aerul rece sunete
ca aburii morții...
Mă apasă cuvintele,
mă înăbuș cu verbe!
Ia-mă de mână,
nu pot trece nebotezat
prin metaforica agonie!