Adevăruri simple, de care nu ai cum să scapi.

Ca niște cărți, pierdute în rafturi. Gândite și scrise de niște nume anonime. De ce se vând și cum le alegi? E simplu… Cărțile, sun ca niște oameni. Ca niște indivizi pe care îi vezi pentru prima dată și nu ai cum să nu îi judeci, aproape inconștient, după câteva criterii.

Gusturile nu se discută, dar contează. Marketingul e o parte a creierului nostru, ar zice, poate, cineva. Ca să te vinzi, ca să faci parte, ca să fii acceptat, urmezi niște reguli nescrise, comandate de gusturi. La fel ca o carte.

Închipuie-ți că intri într-o librărie din care vrei să îți alegi o carte a unui autor nou, neconsacrat. O carte care să-ți placă. Vezi coperta… de un verde pal. Să zicem că-ți place verdele pal. O iei din raft, te uiți la imaginea de pe copertă, așa cum la un om pe care-l vezi prima dată te uiția eventual la hainele de pe el. E așa și altfel, îi place asta sau cealaltă. E ordonat, curat, îngrijit. Le ghicești (sau crezi că le ghicești) imediat. Dacă găsești în haine și trăsături ce-ți place, faci următorul pas al analizei.

La fel, dacă îți place culoarea copertei și imaginea, citești și titlul. E ca și cum persoana-carte ți-ar răspunde la salut, ar da mâna cu tine și ar scoate câteva cuvinte, din care, iarăși, tragi alte concluzii. Și apoi, alegi să mergi mai departe.

Citești cele câteva cuvinte de pe spatele cărții (coperta 4). Diferite referințe. Poate o mini biografie a autorului. E ca și cum cineva ți-ar spune ceva despre omul ăsta nou pe care de abia l-ai cunoscut. Și apoi, ca să fii într-adevăr convins, faci ultimul pas. Poate o răsfoiești. Sau citești primele paragrafe, de pe prima pagină. Din primul capitol.

Þi-ai luat o carte, te-ai hotărât să schimbi mai mult de două cuvinte cu o persoană tocmai întâlnită. E la fel. Nu spun că-i corect. Pentru că te înșeli des și ajungi să ai amici care nu-ți plac, sau cumperi o carte care te plictisește deja de la al doilea capitol. Nu-i corect, dar așa se întâmplă. Altfel nici nu ar avea cum. Aparențele contează. Dar, la fel, ca și atunci când e vorba despre o bibliografie obligatorie și citești cărți care nu te atrag în mod deosebit, așa, uneori, ajungi să-ți faci prieteni din obligație.