printr-un ochi de geam spart,
văd ochiul cel treaz..
privește-mă goală și din sunet vei înțelege-
iubire împrăștiată pe un hol pustiu
m-ai uitat într-un colț de cameră capiu
de-atâtea inundații de raze pestrițe amestecate
și privirea cerului mă pedepsește cu privirea lui tăioasă
de albastru mult prea sus, că din iluzii m-am născut
și mintea mult prea doare din gânduri contorsionate
de sentimente înjunghiate..
astupă-mi Astru! vocea c-un cristal s-adorm pe culmi de spini,
să mă ard în al tău propriu soare
și laptele vărsat..în fluturi albi s-a transformat
și piperul roșu de pe masă zboară pete pete în universul aer
abisul se transformă-n absolut și acru-i cerul gurii, că uite
nu am chef să mă ridic și nici n-am să mă las timpului
să mă deșire..voi juca și voi învinge iară.