Poezia este un univers
noi suntem o parte din el.


La un local, se strângeau mai toți sătenii la sfârșit de săptămână, să vorbească despre politică, pământ și alte treburi omenești.
La un moment dat, intră în local o fetiță care avea în jur de 12-13 ani. Pentru un minut, s-au oprit toți să o privească - toți oamenii aceia simpli o iubeau, era mândria sătenilor - ea, foarte chipeșă cu o coroniță de flori pe cap, de părea să fie îmbrăcată în petale.
Fetița se opri la masa unui batrân și întrebă îmbujorată:
- Bunicule, acasă la tati, am citit pe internet o maximă urâtă, care ar fi scrisă de un mare conducător francez al secolului nouăsprezece. De ce a spus așa? Pot să știu?
Bătrânul căzu puțin pe gânduri și îi răspunse:
- Floricica mea, unii bărbați sunt împărați, alții sunt iubiți. Vei înțelege când o să fii mai mare.
Abia ce termină de spus, că fetița - impulsivă - rosti cu inocență:
- Eu vreau un iubit!


De-am fi tătici de fetițe sau mămici,
Nu-i așa că ne-am dori ca ele
să iubească ce iubim noi
să aprecieze ce apreciem noi
să aibă valori morale mai presus decât ale noastre?


Un procent de acum este viitor.