ce frumos ar fi spuseră îndrăgostiții
dacă de mâine ar ninge cu petale de trandafiri
mătăsos mirositor miraculos
aiurea pufni florăreasa
ce de cărți poștale s-ar putea face cu orașele acoperite cu petale
tocmai bune de scuturat în globuri de sticlă câte cântece s-ar scrie
de atâta fredonat ar uita lumea să vorbească ce binecuvântare
câte filme s-ar face pe străzile fără caldarâm
cugetă adunarea generală a visătorilor
ce de furnici s-ar strânge se plânse cinicul
fiecare palmă întinsă va deveni grădină
fiecare privire întoarsă spre cer va avea un rost cel puțin roșu sau galben
ce fericiți sunt oamenii gândindu-se cum ar fi
dacă de mâine ar ninge cu petale de trandafiri
cine-ar mai mânca dulceață își puse problema gospodina
ce-o să mă mai ascund și-o să pot scoate limba liniștit la ploaie
râse copilul cu mâinile pline de nisip
bine bine spuse bătrânul un banal neînțelepțit preamult-trăitor,
dar s-a gândit vreunul ce facem cu toată grămada de spini
care o să rămână în urmă?