am aterizat besmetic dincolo de țară
asa a vrut un drac de vânt
sunt rob perfid, o fiară
și n-am nici bani, avere pe pământ...
o viață-am rătăcit „hai hui” prin lume
prin lacrimi am purtat multe femei
și plânsul lor se-aude după mine
sute sau poate mii de ani
prin case mari înalte de orfani
am fost școlit pentru o viață dură
să fiu și bun și secătură
și dintr-o lume care moare-ncet
un strigăt a rămas doar după mine
că sunt oftatul care plânge
pe placul damelor de sânge...
când m-am desprins de viața
umedă și rece
pe porți deschise am intrat
și unde nu am vrut să intru
am mai lasat câte-un oftat
amor și-n stradă am făcut
n-am regretat...
azi doar în noapte mai colind
și-n vise ...
și chiar m-am săturat.