asta nu-i poezie și nici narațiune nu-i
este așteptarea, pe hârtie a muzei
în fumul de țigară
și aburii unei cafeluțe amenajate cu lapte
degresat și foarte puțin zahăr...
când sună în disperare telefonul afurisit
ascuns sub perna patului răvășit...
-doamne! e ea- muza mea- mă arunc
disperat
spre telefonul fără fir
-alo, alo..., telefonul sună ocupat....,
de cine ocupat?
revin la activitatea mea domestică, fum și fum
țigară după țigară înghesuite în spațiul mic dintr-o cutie
de pate de ficat recuperată din coșul de gunoi
al vecinului de apartament...
scrumieră doar am avut dar a trebuit s-o arunc
pe geam că altfel lua casa foc..., ei! amintiri.
au trecut cateva ore...
telefonul sună-n draci și mă trezește din disperare
e ea muza mea la capătul celălalt, cu vocea caldă
și arogantă printre blesteme am reușit
să aflu că a răzbit până la mine
dar în fumul greu
de țigară s-a împiedica de un "cuțu" mic sforăitor
și rău ce-a alungat-o...
-și eu o așteptam-
glasu-i răgușit amuțește în furtuna de afară...
asta nu-i poezie și nici narațiune nu-i

am umplut –scrumiera-degeaba...