[Note]





deschid ușa vieții cu piciorul.
încrucișări de poziții pelviene.viermele sorții mele se încercuiește pe un inel de pământ încolțit. doar plecările lui de acasă încep transformarea în fluturi.
îmi spune mereu:
“ești doar o … coastă a mea! nimic mai mult.”
înfrigurată m-am mișcat brusc m-am smuls din el... lăsându-i coaja unei felii de măr.
mâine voi fi singura lui tăcere un cuvânt ars pe cerul gurii între o limbă pârlită și un creier amorțit.
voi aprofunda exercițiul aproapelui și voi ieși iar din burta mamei ca o păpușă perfectă iubită ca un ideal cu un cot mai sus de rugina singurătății peste o palmă de bandajele murdare ale compomisurilor
sub tâmpla stăngă îmi va pulsa raiul și numai atunci clipesc
vărsănd lacrima în care va supravețui pentru oceanele de mâine.