soarele se joacă ascunsa cu rodiile mustind tăcute între rădăcini
verii i se arămesc margini de ulițe ciulinilor dându-le frunze de joacă
din opinci a căzut pulbere de piele umblată colbuind toate tristețile neduse
spicele se culcă docile pe braț mirosind a pâine
frământată între două jelanii
cu ochii la poarta neunsă de la ultimul scrâșnet al cuielor pe cruce
căpițele astea de pe marginea drumului
transpiră a palme de răzeș venit de la război
din copac în copac se șoptește tainic
noaptea vine mai devreme
să-i surprindă pe copii
plăsmuind adami și eve din țărână
cerul se stinge în fuioare de fum aspru
casele torc încolăcite pe dealuri

sobele transpiră sânge
câte Mării și câte Ane
pângărite de păgâni
au fost zidite-n ele

veșnicia a mai pierdut o zi