la prima ploaie de toamnă


tot încerc să-mi imaginez
de ce oglinda e pătată cu rahat de muște
de ce mai scriu când toți își fac nevoile
pe visele altora!?
semințe de dovleac asudat.chiromanția profeției că nisipul mă va acoperi și pe mine!
las lacrimile să transforme lutul în iubire!

tot încerc să-mi caut prietenul mort prin jurul nevăzut al cuvintelor. niciodată nu m-a atins!
la 80 de ani avea mintea brici, romancier, pamfletar rumegând
inadvertențele pestrițe din limbajul colhozului nostru.
niciodată nu mi-a minimalizat munca, mentorul deznădejdei, îi spuneam.
(nu e un capriciu, e în mine, mă scriu uneori ca să fiu)

tot mai încerc să înțeleg
firul roșu al cuvintelor risipite
pe listele virtuale, pesimiste retrageri, e mai bine!

simt "ain ra" !(ochiul rău)
"hamsa" mă apără. vai de cei
ascunși printre rânduri, sărutul lor pervers!!

ștergerea amprentelor mele va dura

la prima ploaie de toamnă

închide-ți umbrela...
picăturile-ți vor renaște concertul nostru, atingerea.

sâmburii de rodii vor înflori. ca și cum
bastardul se va naște!

voi fi
fata cu cercel de perlă a lui VERMEER!

(C)
3o.08.06