|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Post scriptum
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
final personale [ ] poeziștilor mei de aproape și de aiurea
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Leoveanu [leoveanu ]
2006-09-05
| |
Nu știu dacă am fost un poet adevărat, dar știu că am fost om, pentru că am iubit mult și am suferit mult, pentru că am greșit mult și am știut să-mi recunosc – ori de câte ori s-a putut – greșeala și am trăit cum numai eu știu penitența interioară, dar nu am urât niciodată. Și asta trebuie să facă un om și un poet: să iubească mult, să sufere mult, să greșească și să-și recunoască – dacă se poate – greșelile, dar să nu urască niciodată...
|
|
|
|