Se întâmpla totul într-o casă simplă de oameni plini de suflet. După ani de muncă, pe când copii crescuseră și au trecut peste multe obstacole, se pregătește acum mezina de examene. Mama tremură de emoții, privește înfricoșată tabelul de admiși. La un moment dat fața i se luminează și spune murmurînd printre buze:
-Ai reușit!
Nu știe cum a ajuns acasă. Fata o ținea încă strâns de mână. Nu avea glas să spună nici ea cât e de fericită. Au intrat în casă tăcute și au început să plîngă de fericire. Lacrimile curgeau și mi se părea că aud cel mai duios cântec de dagoste.
-Mami!De unde ai știut că voi reuși?
-M-am bazat pe faptul că-mi vei semăna și vei fi o învingătoare, i-a răspuns mama cu voce tremurândă.
-Faptul că tu ai fost pozitvă, m-a ajutat mult. Chiar la un moment dat am știut că voi reuși.
-Scumpa mea, în viața trebuie să concurezi mereu, mâine poate fi prea târziu și e păcat să nu încerci.Nu vei stii cat ești de bun dacă nu intri în concurs.

Niciodată nu au bănuit cele două, mamă și fiică, că relația lor va fi zdruncinată din temelii.